Puerto Rico

Mahmureala. Mahmureala m-a facut intotdeauna sa ma simt altfel, parca in contratimp cu lumea. Mahmureala te cufunda intr-o lentoare interioara vecina cu stadiul vegetativ. Miscarile sunt limitate la strictul necesar. Am simtit ca e strict necesar sa fac o baie cu spuma. Cred ca ultima oara cand am facut asa ceva a fost in anul 2005. Si nu era cu spuma, ci cu saruri de baie. In restul timpului ma grabesc intotdeauana catre ceva, fac numai dusuri rapide si ma gandesc intruna la lucruri si situatii care ma inconjoara, astept tot timpul sa se intample ceva.
Mi-am luat ipodul cu mine si m-am scufundat intr-un univers acvatic desemnat sa existe in afara sferei timpului, a spatiului si a gandurilor cotidiene. Cand corpul a inceput sa se simta ca in placenta natala, adica in exact acea stare de perfecta fericire, am realizat ca lipsa gandurilor nesemnificative fac timpul sa stea in loc. Mi-am imaginat ca sunt in Puerto Rico, port o rochie alba, am parul negru si fruntea transpirata, aerul miroase a excitare. Sunt la o terasa, e noapte si dansez in lumea mea fara sa am nevoie de nimeni si nimic. Mi-am lasat gandurile sa alerge unde vor cu promisiunea facuta mie ca voi nota pe ceva de acum inainte ceea ce gandesc, intr-o forma aleatorie. Uneori lucurile dezlanate puse la un loc fac sens.
Am decis ca viata e continuta in momentul prezent si ca nu conteaza cati ani ai. Mi-am zis ca sunt perfect impacata cu corpul si cu chipul meu. Raspunsul la toate intrebarile se afla de fapt in creier. Si intr-o baie cu spuma.