YES MAN

Andreea mi-a recomandat sa vad filmul "Yes Man" cu Jim Carrey. Era o sambata frumoasa insorita in Windsor si eram bine dispusa. Nu ma gandeam ca dupa plecarea Alinei ma voi scufunda iar in amorf si ma voi intreba pentru a milioana oara ce vreau eu de fapt de la viata...

Ieri am fost la un eveniment de networking organizat de compania noastra de payroll unde au fost invitati contractantii si potentialii contractanti. Nu a fost un eveniment iesit din comun, dar macar m-a scos pe mine din casa si am avut o conversatie destul de apropiata despre spiritual si filosofie New Age cu colegul meu Marcio, pe care il indragesc foarte mult. A, si am mancat si tapas. (PS. asta e unul dintre lucrurile pozitive pe care le-am facut ieri)

Ajunsa acasa am mai citit cateva capitole din "He's just not that into you" si m-am amuzat de exagerarile din carte: Nu e tocmai "into you" daca se culca cu altcineva. Doh! Asta o stim si noi! :)

Apoi am vazut "Yes Man". Pentru cine nu l-a vazut, este nu numai amuzant, dar si oarecum filosofic (ciudat ca cele doua filme care m-au influentat in ultima perioada sunt Kung Fu Panda si Yes Man, adica un film de desene animate si o comedie cu Jim Carrey - oare dau in mintea copiilor?). Carl e un om frustrat (ca si mine!), care nu are chef sa iasa din casa (ca si mine!), plictisit de toate (ca si mine!) care este convins sa mearga la un seminar inspirational si unde este "convins" sa faca un juramant cu sine: sa spuna numai "DA" de atunci inainte sau un mare accident il va ucide. Din acel moment Carl spune da celor mai ciudate oportunitati: duce un homeless cu masina, ii imprumuta telefonul sau, ia lectii de zbor, de chitara, de coreeana, accepta o prietena din Iran, se duce la petrecerile sefului lui, se imbata cu prietenii, aproba toate cererile de imprumut (jobul lui era sa evalueze cererile de imprumut la o banca) etc. si toate astea se leaga intr-un mod miraculos si il transforma intr-un om care iubeste viata cu bratele deschise si isi gaseste dragostea.

Uitandu-ma mi-am dat seama ca eu refuz lucruri incontinuu si ma impachetez intr-un cocon de uitare si nu ma mai bucur de aproape nimic, pentru ca refuz sa ma bucur. Ma gandesc la cele cateva dati in care am spus DA si de fiecare data, desi uneori riscante, oportunitatile respective mi-au oferit ceva in schimb. Spunand NU, nu am primit niciodata nimic, decat vizita propriei mele frustrari.

Azi mi-am deschis mailul si am gasit un spam care ma invita sa devin asistenta medicala. M-a bufnit rasul gandindu-ma ca as putea accepta! Ei bine, nu e cazul sa acceptam chiar tot ce ne inconjoara, dar macar o mica parte din oportunitatile care ne apar in cale. Asa ca m-am decis sa spun mai mult DA de acum incolo si sa sper ca intr-un fel sau altul voi ateriza tot in picioare si poate putin mai fericita...