Mi-am curatat agenda de numerele de telefon intuile. Dintr-un motiv necunoscut si obscur inca pastram numerele unor indivizi care mi-au placut si care in mod evident nu erau "that into me". Stupid, stiu. Le-am sters pe toate. Nu mai am in telefon decat numerele cunoscutilor si ale celor care au legatura cu jobul. Imi amintesc o perioada in care tresaream cand telefonul ma anunta ca am primit un mesaj. Acum nici nu prea imi verific mesajele. Mi-e sila si sa raspund la telefon.
Raspund in doi peri si ma declar oficial in depresie. Sunt gata sa cred ca problemele mele recurente se datoreaza copilariei, tarelor din familie si traumelor prin care am trecut. Ei bine, si ce? Atata vreme cat sunt constienta de tot ce mi s-a intamplat, ce ma tine sa nu lupt cu problemele emotionale si sa merg mai departe, sa imi dovedesc curajul asa cum am facut-o in urma cu aproape 7 ani.
Fac un experiment cu mine si ma pedepsesc singura. Ma scufund in depresie fara sa fac nici un efort sa ies din ea. Sunt curioasa daca se va risipi de la sine, ceva se va intampla sa ma scoata din ea sau va continua la nesfarsit... Sunt in stand by mode...
nici un comentariu la chestia asta?! o data cu criza asta financiara ne-am pierdut cu toti ego-ul? sau e o capcana? eu era sa cad in ea si sa te intreb daca mi-ai sters si numarul meu de telefon.
ReplyDeleteHaha, pe al tau nu l-am sters sa stii! Doar pe al celor nu meritau sa ocupe memoria telefonului :))
ReplyDelete