Unele lucruri chiar sunt intamplatoare

De la o vreme m-am specializat in arta descoperirii legaturilor invizibile dintre lucruri, conform mantrei "nimic nu e intamplator".

Desi azi cred ca mi s-a petrecut cel mai intamplator si nesemnificativ eveniment. Am primit un telefon pe la ora 9 (la care nu am binevoit sa raspund, evident), cel care a sunat lasandu-mi un mesaj vocal. Nu m-am grabit sa-l ascult, insa tot am facut-o pe la orele pranzului. Era un mesaj care in mod clar nu mie se adresa mie. Era vocea unui englez tanar (usor familiara, dar, hei, toti suna la fel mai mult sau mai putin) care imi spunea pe nume (deci ma cunostea) si promitea sa se mute in apartament in urmatoarele cateva zile si sa-mi dea 800 de lire pentru chirie... Hmmm...Curioasa totusi sa aflu cine este am ascultat din nou mesajul (avea vreo trei minute, doamne!) si am auzit numele Ben... Deci un Ben care ma cunoaste, are numarul meu in telefon si poate, dorind sa sune o alta Julia, m-a sunat pe mine din greseala. Singurul Ben pe care il stiam era de fapt un Brandon al carui numar il stersesem din telefon in cadrul operatiunii mele de curatare a reziduurilor si elementelor negative din viata mea.

Fiind in toane bune azi, am decis sa fac un mic experiment. Am sunat inapoi la numarul de pe care ma sunase si imi raspunde un englez intre doua varste ca nu stiu companie, how can I help you? Am zis ca vreau sa vorbesc cu Ben. Mi-a raspuns ca daca ar fi in birou as putea vorbi cu el, dar ca momentan nu este ("Domnul e acasa?", "Da, dar a poruncit sa spui daca l-o cineva ca este plecat la tara" rings any bell?). Ma rog. Ii las numarul si il rog sa ii transmita lui Ben sa ma sune.

De ce am facut-o? Sa ma amuz presupun. Daca Ben ma suna inapoi urma sa-i spun ca a lasat mesaj persoanei gresite si ca poate ar fi bine sa o contacteze pe adevarata Julia si sa-i transmita ei detaliile referitoare la mutare. Peste vreo doua ore m-a sunat. Si-a dat seama cine sunt si a inceput sa ma ia la intrebari de genul pe unde mai locuiesc, cu cine mai stau, cati ani are colega mea de apartament cea noua si daca vechea colega mai e de parere ca e un dezaxat. I-am spus ca da, colega mea inca crede ca e nebun si chiar si eu tind sa cred ca nu se numara printre cei mai normali oameni. Mi-a dezvaluit faptul ca sambata se duce in nu stiu ce club si ca daca e sa mai tinem legatura, ca el mai are numarul meu etc. I-am zis ca eu nu-l mai am pe al lui si nici nu tin sa-l obtin din nou. Am inchis politicos amandoi cu "Take care!"

Imi amintesc ca datorita unei povesti spuse de el, in care aflat o data la supermarket, de lene sa caute printre rafturi, a insfacat troley-ul altcuiva si a cumparat tot ce avea persoana in cos, inclusiv tampoane feminine si mai stiu eu ce alte lucruri care nu ii erau necesare, imi pazesc cosul de supermarket ca pe ochii din cap.

Intamplarea nu are nici o semnificatie de genul "it was meant to be" intrucat chiar nu vreau sa am de-a face cu un asemenea personaj, insa presupun ca a adaugat un pic de sare si piper unei zile obsinuite. Coincidentele isi au si ele rostul.