Londra prin ochii mei

http://haihuiprinlume.com/2009/03/londra-prin-ochii-mei/


Cand am pus piciorul in Londra in urma cu aproape sapte ani, tot ceea ce am vazut se traducea in sufletul meu prin cuvantul LIBERTATE. Respiram un aer englezesc care parea mai bun decat cel de acasa devenit sufocant si imi placea idea ca ma pot pierde in multimea pestrita fara sa ma stie si sa ma judece nimeni. Eram convinsa ca in Londra e imposibil sa te intalnesti cu cineva intamplator pe strada (acum chestia asta mi se intampla destul de frecvent).

Dupa cateva luni cuvantul care descria Londra pentru mine era ABUNDENTA. Odata mi-am petrecut o zi intreaga in Top Shop in Oxford Circus si am cercetat fiecare coltisor in parte si mi-am dorit sa am fiecare rochie, si poseta, si pereche de pantofi, si curea… Si am batut singura strazile din Camden Town pana in Leicester Square si imi doream sa fac si eu parte intr-o zi din multimea de cheflii care invadau centrul in miez de seara de vara. Totul era din abundenta, iar eu ma uitam la toate cu pofta unui copil dintr-un magazine de dulciuri pe care inca nu si le poate permite.

Dupa doi ani Londra a devenit MURDARA. Aici i se spune multiculturalitate si toti o celebreaza, insa mie mi se parea ca magazinele fetide si macelariile dubioase si femeile carora nu li se vad ochii dindaratul naframelor nu reprezinta Londra. Unde era Londra mea despre care citeam in cartile lui Dickens si Thackerray? Cand oare incepuse sa se retraga in spatele hoardelor de invadatori?…

Azi cuvantul care descrie Londra pentru mine e ASCUNS. Caut minunile ei ascunse. Frecventez cele cateva locuri unde imi place sa mananc (am un fetis déjà binecunoscut pentru Wagamama si Ping-Pong – doua lanturi de restaurant cu mancare asian fusion si minunate cocktailuri de fructe ), ma ingrop cu placere intr-unul dintre restaurantele vietnameze aglomerate si insalubre de pe Kingsland Road sau intr-un similar de aglomerat si insalubru bufet chinezesc in China Town, intru fara rusine in sex-shopurile din Soho si ma informez cu ochi plini de uimire despre cat de multe lucruri s-au inventat in materie de placere sexuala, merg in cluburi mici si transpirate in Shoreditch, Brick Lane si Old Street, inca descopar pub-uri dragute si magazine vintage si locuri cu case dragute (minunatul Hampstead unde daca as castiga la “Who wants to be a millionaire” mi-ar placea sa locuiesc).
Sunt departe de a cunoaste Londra. Am sentimental ca ea ma cunoaste mai bine decat o cunosc eu pe ea. Insa asa cum o vad, printre desele picaturi de ploaie, e un loc unde fiecare parc gazduieste vara un festval (recomand Victoria Park Festival, Shoreditch Park Festival, Stokefest, O2 Wireless din Hyde Park), unde abundenta si libertatea si multiculturalismul inca exista, impletindu-se si incercand sa traiasca toate in armonie…