O plimbare prin Flower Market, o cafea cu lapte de soia, un falafel wrap la un restaurant turcesc de pe Market Broadway asezonat cu baclavale cu fistic, o guma de mestecat data de Nadine si tinuta in buzunar pana la momentul potrivit si o discutie ca intotdeauna numai buna pentru suflet cu Nadine si Annebet.
Da, singuratatea existentiala ma urmareste ca un caine credincios (uneori ma intreb de ce ma simt singura cand singuratatea e cu mine in permanenta) si nu de putin ori ma simt de parca nu mai am timp, de parca mi-am ratat toate sansele la fericire sau de parca acel cineva nu va pasi niciodata in viata mea, dar, atata vreme cat exista un viitor, exista si speranta.
Azi noapte Jade Goody a murit. In somn. Cel putin a avut o moarte usoara... E absolut bizar sa iti imaginezi ca cineva care, desi in pragul mortii, parea mai in viata decat multi dintre noi. Faptul ca a fost prezenta in presa cu intensitate si ca multi (printre care si eu, recunosc) au judecat-o pentru faptul ca a ales sa-si traiasca ultimele saptamani din viata in atentia tuturor au creat o aura mistica in jurul ei. Moartea ei pare si ea orchestrata si cu toate astea a murit cu adevarat. Faptul ca eu azi ma pot plimba pe strazile Londrei, sa sorb o cafea si sa ma hlizesc cu prietenele e o binecuvantare. Nu stiu daca neaparat era nevoie de cineva ca Jade Goody sa ne aduca tuturor aminte ca viata e pretioasa, dar uneori se pare ca uitam... Eu uit cel mai adesea...
No comments:
Post a Comment