Azi m-am intalnit in centru cu o buna prietena cu care nu ma mai vazusem de mult. A fost exact fiinta de care aveam nevoie. O fata din Vaslui, plina de viata, energica, cu frica lui Dumnezeu si cu un suflet foarte mare.
Azi a fost o zi insorita pe alocuri si destul de cald, cam ca o toamna tarzie. Metroul era aglomerat (cred ca toate sufletele din Londra au decis ca azi trebuie sa iasa din casa, plus droaia de turisti) si m-am trezit bufnind nervoasa, fiindca eu vroia sa ajung mai repede la destinatie si toti se cacaiau simndicosi in fata mea. MI-am dat apoi seama singura ca am o reactie stupida. Oare unde ma grabesc, catre ce? E o sambata frumoasa, ma intalnesc cu prietena mea la o cafea si trebuie sa evit pur si simplu un motiv de a ma enerva singura. Am realizat in acelasi timp ca zilnic imi creez genul asta de frustrari si ca absolut totul ma frustreaza numai din vina mea. As putea sa schimb perspectiva si sa ma intreb ce motiv am sa ma supar si sa bufnesc si sa-mi raspund singura si rusinata ca de fapt niciunul...
Ne-am luat cate o cafe latte cu lapte de soia (amandoua tinem post) si ne-am asezat pe o banca in Soho Square. Fata asta m-a umplut de energie pozitiva. E genul care niciodata nu se lasa batuta si incearca de mai multa vreme cu sotul ei sa aiba un copil si inca nu s-a intamplat. Mi-a zis ca e o idee buna pentru toata lumea sa nu-si mai faca atatea ganduri, lucrurile se intampla oricum la timpul lor. I-am dat dreptate si continuu sa reflectez la chestia asta.
La Liverpool Street am trecut prin dreptul ecranului cu stiri si am vazut ca Jade Goody s-a botezat pe sine si copiii sai. Un lucru admirabil, insa te face sa te intrebi de ce, mai devreme sau mai tarziu si de obicei in preajma mortii, pana si membri neincrezatori ai societatii occidentale isi intorc fata catre Dumnezeu, asa cum il intelege fiecare. Zilele astea mi-au dat ocazia sa-mi amintesc si eu de Dumnezeu si sa ma apropii de el din nevoie pura si nu din faptul ca asa trebuie si asa e bine... Mai devreme sau mai tarziu toti simtim nevoia sa-l simtim aproape. Altfel, viata nu prea are sens...
:)
ReplyDelete