O, Roma mia!

Toate drumurile duc la Roma. Mai devreme sau mai tarziu.

Al meu a dus mai tarziu. In mod neasteptat.

M-am temut ca pasaportul meu romanesc va produce grimase pe fetele italienilor de la serviciul pasapoarte. M-am temut ca Roma e insalubra si plina de pungasi romani. M-am temut ca e banala si ca nu are cum sa fie mai frumoasa ca Barcelona. M-am temut ca e supraestimata.

Realitatea m-a contrazis. Am descoperit o Roma curata si primitoare, insorita si vesela, surpinzatoare la fiecare pas si plina de incarcatura emotionala si simbolica. M-am indragostit de Trastrevere, m-am indragostit de prietenii nostri italieni care au intrecut in ospitalitate si cele mai indraznete asteptari si m-am indragostit de mancarea delicioasa (in ciuda tuturor parerilor de pana acum ca mancarea italiana e mai buna in alte parti decat in Italia, am savurat cu nesimtire fiecare dumicat mestecat in italiana).

E greu sa egalezi cu o intoarcere o asemenea prima experienta cu Roma, dar, asa cum mi-am propus in timp ce aruncam monezi in Fontana di Trevi, imi doresc din suflet sa revin. Iar si iar...

Cat am stat acolo ma gandeam mereu la unul din filmele mele preferate: "Primvara romana a doamnei Stone" cu Vivien Leigh si Warren Beatty. Poate voi fi si eu intr-o zi doamna Stone. Macar pret de-o primavara...