Tuesday, 23 February 2010

Time is (not) on my side...

Sambata seara am fost la O2 Arena la mult asteptatul concert Depeche Mode. M-am multumit ca am prins bilete la general release cu 35 de lire, desi locurile nimerite erau cocotate in fundul salii la altitudine datatoare de vertigo. In timpul concertului nu am facut decat sa ma gandesc la ce impact a avut asupra mea sa-i vad in urma cu 4 ani la Wembley si la cat de putin eram acum implicata... Nu erau cu siguranta doar locurile situate mult mai aproape de scena in 2006 (pentru care am platit atunci fara sa clipesc 75 de lire), albumul mai bun sau calitatea sunetului. Era cu mult mai mult. Era febra de a fi la un concert de asemenea valoare emotionala, era infatuarea, erau fanteziile pe care le aveam pe atunci cu Dave Gahan, eram o alta eu care traia momentul cu intensitate. De atunci a trecut mult timp si intre timp eu am devenit altcineva. Recent am fost la un concert The Editors si am constatat ca de-abia asteptam sa se temine deoarece mintea mea era preocupata de alte subiecte. Ma simt in ultima vreme de parca gonesc catre ceva si nu mai sunt capabila sa traiesc momentul fiindca stiu ca momentului ii lipseste foarte tare ceva.

Timpul. Timpul slefuieste si toceste in acelasi timp, timpul e o entitate controversata, datatoare de paradoxuri. Timpul finiseaza gusturile, opiniile, dar limiteaza placerile, imbogateste experienta, dar si cliseizeaza, timpul erodeaza corpul si ascute mintea.

Notiuni care pareau definitive, acum nu mai au aceeasi greutate. Pareri ce pareau de neclintit, pot fi acum contestate. Sperantele nutrite si visruile conturate, devin acum nulitate. Timpul aduce cu sine o liniste care nu vine din intelepciune, ci din constiinta esecului si acceptarea ratarii...

Concertele nu mai sunt o placere. Iesirile nu mai sunt o surpriza. Intalnirile nu mai constituie o emotie. Stilul nu isi mai are rostul. Efortul nu se mai traduce prin satisfactie. In final, in viata nu avem decat scopul primar de a asigura supravietuirea speciei si fara capacitatea de a-l indeplini, nu suntem decat insule plutitoare si perisabile. Timpul. Trece in timp ce scriu.

No comments:

Post a Comment