Ca un facut, azi am fost sunata de un tip pe care l-am cunoscut acum vreo 4 luni la ambasada republicii Zimbabwe (din toate locurile din Londra acesta este probabil cel mai random loc in care m-am trezit intr-o seara de vineri) si in timp ce incercam sa imi amintesc cu cine vorbesc, am primit un mesaj de la un altul care se plangea ca l-am uitat.
De parca odata trecuta inutila zi de Valentine's, toti s-au trezit la viata si au inceput sa caute prin agende. Mi se pare intr-un final un fenomen cat se poate de simplu: iarna aduce cu sine hibernarea si pur si simplu apropiata sosire a primaverii pare ca trezeste spiritele la viata. Pana si eu ma simt lipsita de dorinta de a initia vreo intalnire si nu pot sa exclud vremea rece din motivele care ma fac sa am o atitudine refractara la a cunoaste pe cineva nou.
Ma frustreaza totusi ca nu am nici un control asupra anotimpului friguros. As vrea sa fie totul atipic, sa nu existe amorteala asta generalizata pe care iarna o instaureaza asupra oamenilor fara drept de apel, sa facem exact ce ne trece prin cap indiferent ca afara ninge sa soarele straluceste pe cer. Dar se pare ca suntem tributari unui soi de ciclu natural si suntem la urma urmei posesorii unor corpuri care raspund conditiilor de mediu.
Citeam in nu stiu ce revista sau pe nu stiu ce website ca perioada cea mai propice de a cunoaste pe cineva este sfarsitul lunii februarie iar explicatia o constituie faptul ca multi si-au petrecut Valentine's Day singuri si au decis ca e cazul sa puna capat singuratatii. Vom trai si vom vedea si oricat nu-mi place sa cred in statistici si fenomene ciclice, se pare ca ele chiar influenteaza vietile fiecaruia dintre noi...
No comments:
Post a Comment