Let's just be friends!

Intr-o lume a relatiilor dintre barbati si femei care si-a pierdut de mult consistenta, am tot dat in ultima vreme peste o inventie relativ recenta: "prieteniile".

"Prieteniile" sunt in general relatii promovate de barbati, ce se caracterizeaza prin apelarea la beneficiile unei relatii, fara implicita tragere la raspundere si fara eventualele responsabilitati (care nu se mai definesc de mult prin ducerea gunoiului, repararea becului ars din baie sau montarea antenei satelit, ci doar prin un minim aport de respect si atentie fata de partenera) pe care o relatie in adevaratul sens al cuvantului le-ar putea eventual implica.

Reteta este in general aceeasi: la negocieri barbatul pune pe masa o "suma" infima mizand pe efectul "take it or leave it" care de regula da rezultate cu majoritatea celor de sex feminin.

Problema e ca, desi femeia nu ar fi total satisfacuta cu perspectiva oferita, dupa cateva nopti bocite, isi sterge lacrimile si decide ca mai bine "prietenie" decat singuratate si este, asadar, gata sa accepte orice.

Pana aici, desi reprobabila, metoda nu este complet de neinteles: doi adulti negociaza si ajung la o concluzie de buna voie si nesiliti de nimeni. Ceea ce mi se pare absolut condamnabil este ca reciprocitatea este de obicei aproape egala cu zero: totul se desfasoara in functie de programul barbatului si, desi femeia ia si de aceasta data fraiele in mana si propune un plan de actiune, dumnealui decide ca e un prea mare efort si pana si "pica para malaiata" e deja prea mult de indeplinit.

Nu intamplator am decis sa dezbat acest subiect. Imi pare ca in ultima vreme, "prieteniile" s-au inmultit ca ciupercile dupa ploaie si din pacate il gasesc un fenomen ingrijorator. Personal mi s-au propus prea multe "prietenii" in ultima vreme spre a le mai considera fenomene izolate si chiar colegei de apartament imi pare ca i se intampla ceva similar cu iubitul ei de 10 luni care dupa ce a parasit-o recent pe motivul ca isi dorea sa fie "single" din nou, acum se infrupta din plin din dulceata unei "prietenii cu beneficii minus responsabilitati" incat mi se pare de-a dreptul tragic s-o vad cum i se schimba starea de spirit de la o zi la alta de parca ar avea dubla personalitate si cum nesiguranta si influenta nefasta asupra spiritului a unui asemenea gen de relatii te poate face intr-un final sa-ti pierzi complet respectul fata de propria persoana.

Ma concentrez din plin in ultima vreme sa nu mai gandesc in clisee, sa nu mai generalizez, sa nu mai pic in plasa de a fi tentata sa strig in gura mare ca "barbatii sunt niste ticalosi" (asa cum o fac cele doua colege ale mele de apartament de cateva zile incoace) si sa nu mai am prejudecati despre barbati, insa intr-o lume in care "prieteniile" au inceput sa devina ceva normal, ma tem ca increderea mea intr-un viitor luminos in cuplu are nevoie de intariri serioase.

Si ca sa inchei totusi pe un ton optimist, am sa-l citez pe prietenul M. care, intrebat recent de o femeie nemultumita de ce barbatii sunt niste porci, el a raspuns candid (si e absolut adevarat!) ca el nu este unul dintre ei si ca nici prietenii lui nu sunt.

Relatiile sunt ca piata economica. Atata vreme cat mumncitori din tari in curs de dezvoltare accepta sa faca aceeasi munca pe bani mai putini, patronii isi vor urmari propriul interes si vor angaja forta de munca mai ieftina. Atata vreme cat vor exista femei gata sa accepte "prietenii", barbatii se vor multumi sa le vina totul usor, fara efort si fara responsabilitati. Dar la fel ca si intr-o economie stabila, atata vreme cat exista un loc de munca pentru fiecare, vor exista si oameni care nu vor rosti din nou temutul "Let's just be friends!"...